Nu am crezut niciodată în dragostea mintita, în oamenii care pretind că se iubesc dar păstrează distanța de parcă i-ar deranja să se atingă. Dacă aș ajunge să-mi îngân omul pe care pretind că-l port în inimă, să-i arunc mâna atunci când încearcă să mă atingă mi-e clar că nu mai e rost de dragoste, de noi doi.
Privesc spre oameni care se pregătesc de nuntă și a căror gesturi arată mai degrabă că se pregătesc de divorț. Își aleg invitații, mărturii, meniul, veșminte pentru ziua cea mare când mai urgent ar fi să-și aleagă drumul inimii. Știu că e greu să-ți admiți în primul rând ție că drumul pe care țopăi e unul greșit. Rochia albă, dansul mirilor, statutul de soție nu te vor face fericită mai mult de o clipă. Dincolo de magia unei singure zi e doar calvarul ce va veni odată cu nepotrivirea dintre voi doi care ați spus un da lipsit de iubire dar plin de compromisuri și temeri. Doar lipsa răbdării face ca atâția oameni să spună da nefericirii.
Când dorința de a fi mireasă e mai mare decât dorința de a fi fericită femeile spun da primului venit, fie el și nepotrivit. Dacă el ajunge să te ceară nu mai contează dacă ajungeți să vă iubiți. Sunt atât de mulți care ajung să se căsătorească din cu totul alte motive decât dragostea.
Astăzi când mi-am întâlnit marea dragoste știu că iubirea vine la cei care au răbdare să aștepte dincolo de singurătate și tristețe. Putem să avem totul dacă nu ne mulțumim cu puțin, cu cine nu trebuie. Știu că pentru toți cei curajoși dincolo de lunga așteptare e doar fericire, e un el sau o ea, un destin împlinit.
adevarat…foarte adevarat….
iar eu, la fel ca multe alte persoane aproape am spus „da”
aproape zic,pentru ca mi-a sunat un clopotel cu suficient timp inainte; ce usurare…
si asa si asa,e la fel…..in rest bazaconii de umplut timpul