„Toate visele noastre devin realitate daca avem curajul de a le urma ( Walter Disney)“

Merităm…

de

© Mona Makela/Shutterstock

După ce am alungat de pe etajera inimii mele toate amintirile triste care mi-au zgâriat sufletul la un moment dat, după ce am lăsat în urmă toți oamenii mici întâlniți pe drumul vieții, pe diverse peroane și săli de așteptare, privesc cum mi se arcuiesc între linia vieții și a inimii curcubeie lungi, frumos colorate, și-mi rămân în urmă amintirile frumoase, la loc de preț alături de prezentul cu parfum de fericire care mă poartă prin clipe pictate spre viitorul visat.
Am avut parte și de bucurii și de tristeți – am făcut și greșeli și lucruri bune. Dincolo de micile greșeli omenești pe care nici nu le mai zăresc când privesc în urmă sunt împăcată cu mine când privesc spre suflet și nu îl simt greu, plin de venin și învelit în răutăți care să mă îngenuncheze.
Nu am fost în stare nicicând să fac rău, să arunc cu venin spre oameni care meritau mângâiere, să fac loc trădării în locul dragostei adevărate dar nici nu am știut să rămân lângă oameni a căror răutate mă făcea să  mă doară fiecare bucată de suflet și uite așa am mers mai departe prin ani, până la fericirea de azi.
Dacă am avea mereu curajul să fim noi, am lăsa în urmă tristețile care câteodată ne pun stăpânire pe viață. Dacă ajungem să ne împovărăm într-atât sufletul încât să trăim urâtul în locul frumosului, tristețea în locul fericirii, trădarea în locul fidelității, încruntarea în locul cascadelor de zâmbete, dacă ajungem înconjurați de oameni răi în locul celor cu suflet mare, dacă trăim momente care ne brăzdează sufletul cu suferință în locul celor pe care oricând am fi dispuși să le trăim, atunci este doar vina noastră pentru nefericirea de azi.
Mereu e rost pentru un nou început dacă avem curajul să ne desprindem de tristețile pe care le trăim, de neputință, de obișnuință și să o luăm din nou de la capăt cu începutul cel bun.
Umilințele, tristețile, clipele negre care ne prăfuiesc inima merită lăsate în urmă pentru a putea privi cu sufletul plin de lumină spre minunile ce ne stau în față.
Din lipsa curajului alegem să trăim viața altora, dorințele și visele acestora pentru că nu avem îndrăzneala de a ni le trăi pe ale noastre și atunci tristețea ia locul zborurilor înalte și viața noastră ajunge să fie un vapor de lacrimi și vise sparte, pentru că nu am avut curajul să spunem nu în loc de da și da în loc de nu.
Aveți curajul să nu mai mimați fericirea și trăiți-o cu adevărat, făcând din fiecare zi o poveste trăită frumos. Găsiți-vă în primul rând valoare în ochii voștri și nu vă mai lăsați târâți într-o mocirlă de cuvinte și povești pe care mai apoi să nu le mai puteți curăța de pe țesătura sufletului. Învățați că meritați mai mult de la viață și de la cel căruia i-ați dat în grijă jumătate de inimă și înțelegeți că în iubirea adevărată nu e rost de trădări, că lacrimile voastre amare nu sunt monede de schimb pentru fericire. În disperarea de a avea lângă voi oameni care nu vă merită veți ajunge să pierdeți, în ciuda tuturor monedelor de schimb, fie că au fost lacrimi, disperări, amenințări și ajunge să se facă negru în suflet și în jur și atunci va fi prea târziu pentru fericire.
După ce sufletul v-a fost măcinat de atâtea tristeți și trădări ajungeți să învățați că nu există fericire plătită prea scump, cu buzunare de lacrimi, ci doar povești trăite frumos, suflet lângă suflet sau… nimic.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Emilia, ai scris frumos si adevarat!
    Cu siguranta, asa este cel mai bine, sa avem curajul sa infruntam realitatea si sa nu dam voie nefericirii sa se instaleze confortabil in viata noastra. Nu, iubirea nu merita lacrimi, merita zambete de implinire. Drumul pana la aflarea ei, duce insa uneori prin hatisuri greu de indepartat. Trebuie insa perseverat in sensul aflarii adevarului si indepartarii minciunii, oricare ar fi forma sub care ni se arata.
    Din paleta de culori a curcubeului, sa pastram lumina pe care el o aseaza pe cer odata cu speranta ca meritam cea mai frumoasa viata posibila.

    Moi 30 aprilie 2012 12:04 Răspunde
    • Moi,eu am vut puterea sa cred ca dincolo de toate tristetile prin care am trecut am sa primesc ceea ce merit,ca nu are sens sa continui relatii in care nu -mi mai gaseam nici rostul,nici fericirea doar asa ca sa nu fiu singura…Am avut rabdarea sa astept barbatul care sa stie sa ma iubeasca asa cum eu il iubesc si a venit..si nimic nu e mai frumos ca asta…fara minciuni,fara tradari,fara lacrimi..si zambesc azi cat pentru toate tristetile si sunt fericita fara sa ma tem de nimic :)!

      emily 30 aprilie 2012 12:19 Răspunde
      • Ma bucur mult pt puterea ta de a alege ceea ce meriti cu adevarat! Felicitari si sa-ti fie bine! 🙂

        Moi 5 mai 2012 14:47 Răspunde
  • Minunate cuvinte si bine spus ! Se potriveste perfect momentului pe care il traiesc. Tocmai pentru ca stiu ca meritam ce este mai frumos si mai bun, fiecare dintre noi , am renuntat la lacrimi si am gasit curajul sa merg mai departe .
    Multumesc !

    Alina Lazar 30 aprilie 2012 16:13 Răspunde
  • Alina daca avem puterea sa credem ca meritam o dragoste curata,frumoasa,adevarata si nu cedam pe drumul pana la fericire eu cred ca pana la urma o gasim si atunci va fii mai frumos ca niciodata :)! Eu azi ma simt mai implinita ca niciodata tocmai pentru faptul ca am avut puterea sa plec din relatiile in care nu-mi m-ai gaseam linistea si fericrea iar dragostea nu a intarziat sa apara :)!

    emily 30 aprilie 2012 20:45 Răspunde
  • Superb…acest cuvant le spune pe toate!

    Mihaela 1 mai 2012 7:20 Răspunde
  • As vrea sa am curajul tau…mi-e teama ca daca renunt la barbatul pe care il iubesc cu toata puterea sufletului meu, nu voi mai iubi niciodata asa…am fost fericita pana la extaz si acum nu mai pot spune acelasi lucru…:(

    Miky 12 iunie 2012 9:53 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title