good-wallpapers.com
Închid ochii și văd cum pe peronul vieții, amintirile vin și pleacă lăsând în urmă stropi de dor. Mi-am tras pe mine rochia de vise și mă întorc printre paletele de culori în timp. Adun în mâini toate gândurile pictate de vreme și încep să creionez amintiri prin cuvinte. Pășesc ușor printre gânduri iar izul amintirilor frumoase, ce-mi vin dinspre viitor, mă îmbracă în culori.
Așez pe șevaletul inimii mele pânze albe, oamenilor dragi, pentru a le picta colorat visele. Tonuri de roșu, de galben, de oranj se contopesc cu picături de smarald într-o armonie de nuanțe vibrante. Îmi umplu sufletul cu amintirea celor pe care îi iubesc și-i caut prin timp fiecăruia, cea mai potrivită culoare. Toți sunt, în fuga penelului, bucăți de curcubeu, stropi de culoare.
Viața este o infinitate de culori, de nuanțe, de combinații interesante, care, uneori ne fac să zâmbim iar alteori ne întristează. Când ajungem să purtăm pe umeri tristeți, ne pierdem adesea pentru micile detalii colorate. Pe măsură ce anii trec peste noi ajungem să uităm să ne mai oprim din drum pentru a privi o nouă nuanță. Pentru fiecare dintre noi viața e altfel, pentru fiecare, lumea are o altă culoare.
În miez de viață putem alege singuri să dăm culoare universului propriu spălând sub jetul uitării paleta de griuri, ca apoi să desfacem peste paleta curată, tuburi de vopsea proaspătă. Doar fericirea aduce cu ea curcubeul cu adevărat colorat. Atunci când iubim, nuanțele ce ne învăluie inima, pulsează viață, iar amintirile ce vin dinspre viitor sunt cel mai frumos pastel. Cel pe care-l iubim azi sau mâine are sufletul pictat în culorile dragostei iar fostele iubiri rămân undeva în urmă ca niște simple griuri a căror culoare a fost ștearsă de tristeți sau trădări. Dacă ajungem să pătăm o poveste de iubire, înșelând, tabloul va rămâne pictat în nuanțe fade iar cenușiul din suflet se va închide în umbra tristeților până la negru, prevestind moarte. Când paleta sufletului e din nou curată apare un nou început, un nou curcubeu, o nouă promisiune…
absolut minunat articolul!
am facut apoi un exercitiu,incercand sa dau fiecaui om din jurul meu o culoare si nu sa-l asociez unui parfum sau unei arome anume cum faceam de obicei.si a iesit un tablou minunat.pestrit,e drept ,dar fara mult gri.am constat cu bucurie ca oamenii care acum ceva vreme poate erau conturati de cel mai urat cenusiu,acum au alta culoare,calma,calda,placuta ochiului sufletului meu.
pt ca eu m-am schimbat,pt ca am inteles de ce ei erau gri atunci.
timpul a lucrat frumos pentru mine si Bunul Dumnezeu mi-a trimis la timp cele mai minunate curcubee sa-mi completeze pictura
culoarea mea este albastru,culoarea cerului si a marii mele dragi.,cu miile lor de nuante:)
te imbratisez cu drag!
Petronela,multumesc frumos :)! E in puterea noastra sa nu mai lasam loc de gri in viata noastra ,sa incercam mereu sa aducem stropi de culoare in tot si in toate.Iubesc culorile de cand ma stiu eu nu las loc de gri nici la propriu nici la figurat .Ma bucur din suflet ca ai facut loc culorilor in viata ta :)!
Imi place tare mult ultimul paragraf… E adevarat, fostele „iubiri” (nici nu prea merita sa le numesc asa) sunt cenusii, nu mai exista pic de culoare in amintirea lor. Dar nici nu-mi doresc ca aceste culori sa se strecoare intr-un alt decor decat al iubirii actuale. 🙂 Iar pe viitor, imi doresc si o non-culoare sa intregeasca „tabloul” povestii mele de dragoste: albul rochiei de mireasa. 🙂
Silvia iti doresc cu fiecare bucata de suflet ca albul rochiei de mireasa sa-ti devina casa in acest tablou minunat :)!
Cat despre fostele iubirii care au ramas in urma frumusetii de azi nu pot fii altfel decat cenusii…daca ar mai fi fost rost de culoare nu vorbeam la trecut despre ele azi. Nu exista la trecut ceea mai frumoasa poveste de iubire..acolo sunt doar povesti.
Fiecare culoare de azi pastreaza o nuanta din culoarea iubirii de ieri.Azi coloram iubirea prezenta cu un curcubeu mai luminos ,mai puternic,datorita iubirilor de ieri care au devenir gri deoarece am dus mai departe culorile pe care noi,cu sufletul si cu inima noastra le-am dat substanta.Cu fiecare iubire,nuantele sunt diferite,mai bogate.Doar griul ramane mereu…gri.
Monica griul ramane mereu gri iar din el alb nu se mai poate face niciodata ..doar sppre negru mai poate sa mearga orice nuanta de gri.
Emily, iti citesc postarile cu drag de persoana pe care o cunosc, calda si atat de talentata in arta manuirii penelului. Cred ca acesta disponibilitate spre frumosul din pictura te ajuta sa gasesti cuvintelor atatea culori si nuante. Sa realizezi un tablou al iubirii autentice si adevarate, daruite si primite, in egala masura.
Imi plac mult culorile din viata ta si ma bucur pentru ceea ce traiesti.
Moi.iti simt bucuria si caldura gandurilor tale:)!Ai punctat atat de bine iubire autentica daruita si primita in egala masura ..asa e..asa simtim..asa ne iubim :)!Traiesc ceea mai frumoasa poveste de iubire iar in sufletele noastre care se bucura ca s-au intalnit s-a facut rost de mare dragoste :)!
Ma bucur mult de tot pentru tine si sa stii ca si daca pasii nu ni se intersecteaza, ca asa e viata, gandurile ni se intalnesc adeseori. Locul lor de intalnire este aici si nu numai 🙂
Moi,eu cei mai frumosi oameni ii port in suflet iar tu esti una dintre persoanele de pret pe raftul inimii mele :)!Te imbratisez peste distante si randuri:)!