©Sigrid Olsson/AltoPress/Maxppp
Azi ca și-n zilele însorite ale copilăriei, mă las pierdută-n culori și simt că viața-mi zâmbește. Îmi colorez sufletul la început de dimineață pentru a-mi face ziua frumoasă și plec prin lume pictată. Anii au trecut dar ceva de la fetița de atunci mi-a rămas și azi – curajul de a-mi picta aripi cu care să zbor peste toate până unde îmi doresc. Mă așez într-un colț de imaginație și-mi pictez propriile vise, propriul soare, propria-mi viață și cu aripile stropite-n culori zbor până acolo… și reușesc.
Dacă am reuși fiecare dintre noi să păstrăm peste ani și aproape de suflet curajul copilăriei, să amestecăm culorile vieții de azi și să dăm naștere propriilor vise asemeni fluturilor colorați ai aceleiași copilării, am fi mult mai câștigați.
Trebuie să luptăm cu omul mare din noi să nu omoare copilul, căci doar el are curajul să lupte pentru o viață mai frumoasă. Oameni frumoși, pictați-vă-n culori viața și în culori de curcubeu propriul univers. Colorați-vă inima în culorile copilăriei și simțiți din nou cum pulsează viața. Puneți-i copilului din voi într-un colț de gând soarele și el va ști cum să-l folosească și voi veți simți cât frumos e în suflet și-n jur dacă privim cu ochi de copil in ciuda faptului că am crescut.
Caut mereu să fiu înconjurată de oameni frumoși căci eu nu știu să îmbrățișez corpuri, doar suflete. De când mi-am pictat aripi am învățat să zbor în lume fără frică pentru a ajunge undeva, undeva lângă suflete potrivite… lângă suflete alese de o bătaie de aripi pictate de un copil.
Cu mâinile în culorile fericirii dau peste noi nuanțe ale sufletului meu și pictez lumea cu ele!