Dincolo de toate nefericirile lumii am crezut mereu că există iubire pentru o viață în care nu e loc de tristețe și amăgire și nu m-am mulțumit niciodată cu mai puțin de atât. Am avut curajul să caut dragostea dincolo de tristețe și am găsit o dragoste nouă, curată, întreagă și doar pentru mine și știu că o merit și știu că o am.
Aș vrea să pot da câte un strop de curaj tuturor celor care se scaldă în dezamăgire și neputință. Sunt atât de mulți cei care trăiesc în relații lipsite de iubire, mințite, trădate și nu-și fac singuri loc pentru fericire. De ce să ții cu dinții de moarte când e rost de viață? Trebuie doar să-ți dorești căci nimic nu este mai trist decât să fii singur în doi.
Dincolo de trădare, dincolo de minciună nimic nu mai poate fi frumos, înălțător. După trădare rămâne doar o nouă căutare, un nou drum altundeva lângă altcineva, restul e doar amăgire. Nu am crezut niciodată că oamenii pot trece cu adevărat peste trădările omului iubit. Să stai să accepți, să te prefaci că ai uitat și să te chinui să treci peste lucruri peste care bătăile inimii tale nu pot trece, mi se pare o trădare față de tine însuți, o lașitate în locul unei iubiri meritate în care nu e rost de înșelat. În lumea dragostei mele nu aș putea vreodată ca în loc de punct să pun virgulă. Pentru mine, dincolo de trădare, numai există decât un nou început altundeva, lângă altcineva.
Nu am fost niciodată pusă-n situația de a simți trădarea pe pielea mea și nici nu am trădat vreodată bărbatul iubit pentru că nu pot crede că acolo unde e loc de iubire adevărată mai poate fi loc si de o alta sau de un altul. Cred că iertările oamenilor înșelați vin tocmai pentru că nu mai iubești. Eu tocmai pentru că-l iubesc cu adevărat știu că nu l-aș putea vreodată ierta dacă m-ar trăda. După trădare, în lumea mea, nu urmează iertarea. Dacă aș ajunge să simt, fie și pentru o clipă mirosul altor mângâieri, al altor săruturi, aș putea să pleca fără să mă tem de nimic.
Nu cred în iubiri imperfecte, ciobite, mințite, nu cred în jumăți de măsură, resturi de orgasm și nu cred că ar trebui să adunăm firimituri când merităm o iubire intreagă, curată. Pentru că am știut să mă desprind la timp de nefericirile de ieri astăzi simt cu fiecare bătaie de inimă că trăiesc marea dragoste în care nu e rost decât pentru iubire adevărată și simt că sunt iubită îndeajuns încât să nu fiu nevoită vreodată să-l iert.
Emilia dr
Cati copii ai? Prin cate suferinte si greutati ai trecut?
O poveste a familie mele.
Bunicul meu a fost in primul razboi mondial.
Cand s-a intors, din cei 8 membri ai familiei lui, mai ramasesera doua surori.
Cred ca datorita adrenalinei din razboi, greutatilor de dupa, a ramas cu patima jocului de carti si a alcoolului.
Erau putini barbati dupa razboi, el era barbat cu scoala, serviciu, avea 32 de ani. Bunica mea avea 17, o fata simpla si s-a casatorit cu el.
Dupa nunta s-a trezit ca el avea datorii la carti (platite in 3 ani), bea mult, nu-i dadea decat foarte putini bani.
La 9 luni dupa casatorie s-a nascut prima fetita.
Continua cu jocul de carti, bautura, au reinceput si femeile, si-a facut datorii, a fost dat afara din serviciu. A si lasat insarcinata o alta femeie.
Bunica, s-a dus intr-un oras din apropiere ca om care face de la a la z intr-un restaurant. Pe fetita a lasat-o la mama ei in sat.
Bunicul nu mai avea unde sta (avusese locuinta de serviciu) si i-a fost mila si la primit in camaruta care o avea la restaurant.
Oamenii ii faceau cinste (era domn ), o tinea tot in restaurante, femei, bautura, mai fura din ce agonisea bunica.
Cum necum, locuind impreuna, bunica a ramas din nou insasrcintata.
Viata a fost si mai grea pentru ea. Lucra zi lumina, alapta copilul, nu dormea bine noaptea, el era un chin pentru ea.
Asa a trait ea primii 6 ani de casatorie.
(Am intrebat-o: De ce nu te-ai despartit? Numai vagabonzi erau cei dimprejur)
Intr-o zi, ea i-a explicat din nou cu patos: Daca te mai tii de viata asta, sa stii ca ma gasesti spanzurata cand vii aceasa. Nu mai pot!
S-a uitat in ochii ei, seara a venit nebaut, si a devenit alt om.
A dat cel de sus ca l-au rechemat la seriviciu (facuse datorii aici, de aceea fusese dat afara) pe care din nou le-au platit din primele salarii.
Si-au construit casa, au mai avut un baiat ( pe tatal meu), i-au trimis pe copi la scoala ( pe tata la facultate, in anii 50) si a avut o viata exemplara.
Ma gandesc ca bunicul a avut nevoie de cineva care sa-l iubeasca, sa tina la el cu adevarat, ca sa se transforme.
Cat l-am cunoscut eu, a fost foarte dedicat si iubitor cu bunica.
Toti oamenii din sat spuneau ca asa un om de omenie mai rar.
Au trait impreuna 60 de ani.
Teoria si experienta mea: Iubirea transforma si
Cine nu iarta, nu iubeste.
Lolanda am 32 de ani si am trecut prin suficiente greutati si tristeti pana la varsta asta.Cand m-am referit la iertare eu ma refeream ca nu pot ierta tradarea omului pe care-i iubesc si prin al ierta ma refeream sa raman langa el. Cred ca cine iubeste cu adevarat nu tradeaza si pe mine doar dragostea adevarata in care nu e loc de tradari si minciuni ma poate face cu adevarat fericita..restul e doar amagire iar ce spune si vede lumea nu e exact ce se intampla in sufletul nostru. Fiecare alege sa-si traiasca viata asa cum vrea si nu judec pe nimeni. Eu stiu ca nu as putea sa-mi continui povestea de dragoste langa un om care ar ajunge sa ma bata,sa ma minta,sa ma insele..aia nu e dragoste . In marea dragoste nu e loc de tradari..restul sunt doar povesti de viata nu de mare dragoste. Dragostea mare e din ambele parti.
Ai dreptate Iolanda.Si eu sunt casatorita de 23 de ani,am o fiica de aproape 19 ani si de 3 ani sotul meu si-a gasit o tanara.Si eu inca mai cred ca iubirea mai poate face din neom om.Iolanda,sunt asa putini oameni in ziua aceasta care mai gandesc ca si tine.
Superb! te gasesc din ce in ce mai inteleapta, artista mea! se vede ca marea dragoste iti face bine… 🙂
Aura draga mea,sunt mai fericita ca niciodata si a meritat sa astept dragostea adevarata pentru ca jumatatile de masura nu au cum sa te implineasca cu adevarat si cu atat mai puti sa te faca fericita . Ma bucur ca mi-am dat singura sansa sa am cea ce merit :)!
Foarte adevarat e tot ce spui. Sunt, insa, foarte multe cazuri de nefericire inmultita cu doi sub acelasi acoperis si foarte multe tradari care dor cat un milion de palme la un loc…
Maria stiu ca obisnuinta ,delasarea un soi de confort pot duce la aceasta imunitate aparenta dar undeva in interior pentru fiecare mai este un strop de viata de care ar trebui sa ne agatam ca sa mergem pe un alt drum, sa ne gasim dragostea si fericirea .Viata fara iubirea adevarata nu e viata :)!
Daca tu esti cea din fotografia dupa aceasta pagina, esti tanara… La varsta poate asta multi dintre noi am avut cate-o iubire asa cum o descrii tu, si eu sustineam multe, dar anii te schimba… Cand ajungi sa faci si copii la peste 35 de ani si inca la peste 40 de ani si iti dai seama ca ai gresit rau de tot omul, realizezi ca viata ta este terminata ca femeie! Caci asta ajungi sa simti, indiferent ce ar spune oricine. Greu sa mai pleci din acea relatie, mai ales cand cele mai multe femei nu au sustinere financiara, si de niciun fel, chiar daca au peste 40 ani…
Tania ,da eu sunt cea di fotografie dar nici eu nu am 20 de ani chiar daca poate arat.Am 32 de ani si consider ca indiferent prin cate nefericiri trecem nu e un lucru bun sa ne muultumim cu ele si sa nu luptam mai departe pentru a intalni fericirea.Iar despre femeile care depin financiar de barbatii eu cred ca e si vina lor ca se complac in astfel de situatii..toate putem muncii daca ne dorim asta,toate putem avea independenta financiara daca avem maini,picioare si creier si un pic de vointa si ceva demnitate.Eu am avut puterea sa plec dintr-o relatie care nu ma implinea si am avut rabdarea sa astept fericirea si ea a venit.La 35 de ani…la 40 o femeie e frumoasa,splendida…nu moarta .Viata e in noi la fel ca si puterea de a schimba lucrurile ci nu in alta parte.
Foarte frumos! Va doresc sa fiti fericita!
E bine ca esti increzatoare.