”Frumusețea este în ochii privitorului.” Când mintea și sufletul îți sunt pline de frumusețe lumea ți se arată frumoasă. Fără să fii fericit cu tine nici o experiență, nici un peisaj, nici o bucurie a lumii nu-ți pot sădi în suflet scântei de fericire.
În ultima bucată de vreme am constatat cu amărăciune că cei mai mulți dintre noi sunt profund nemulțumiți în fața unor frumuseți menite să le aducă bucurie. Exercițiul nemulțumirii a ajuns atât de adânc în adn-ul multora dintre noi încât nimic nu pare să-i mai împlinească. Mi se pare cumplit de trist să-ți trăiești viața cu ochii țintiți spre gunoaie în loc să privești cu sufletul deschis spre toate frumusețile lumii. E cât se poate de adevărat că nimic din ce ne înconjoară nu este perfect dar tocmai acesta este farmecul vieții, să vedem dincolo de imperfecțiuni și neajunsuri, frumosul.
E groaznic să constați că cei mai mulți oameni rareori trăiesc în prezent știind să se bucure de el. Majoritatea își amână fericirea încercând să ne și să se convingă că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi. Am auzit de atâtea ori în jurul meu zicale precum ”Când voi avea bani… Când voi fi promovat… Când îmi voi găsi iubirea… am să fiu fericit!” Anii au trecut, banii, promovările și iubirile au venit dar aceștia tot nefericiți au rămas. Cred cu tărie că fericirea este o opțiune interioară ce sălășluiește în fiecare, este alegerea noastră de a ne trăi viața. Oamenii fericiți se pot bucura de viața lor chiar și atunci când partea materială nu e mulțumitoare și atunci când multe dintre visele lor nu s-au realizat. Să știi să te bucuri de fiecare clipă măruntă, de fiecare realizare, fie ea mică sau mare, să-ți găsești satisfacții în toate lucrurile ce-ți fac plăcere, cam asta înseamnă bucuria de a trăi.
Trăindu-ți prezentul cu gândul fie la trecut fie la viitor nu ai cum să fii fericit. Când prezentul tău este un continu termen de comparație, fie cu ce ai trăit sau urmează să trăiești, când locurile pe care le-ai mai văzut sau cele pe care urmează să le vizitezi sunt mai frumoase decât orice peisaj splendid în fața căruia te afli, când orice ai mânca azi nu are savoarea mâncărurilor din trecut e limpede că tu singur nu-ți deschizi sufletul fericirii. Cei mai mari dușmani ai fericirii suntem noi înșine. Veșnica stare de nemulțumire față de orice, oricând, oricât este haina de gală a frustrărilor noastre. Să știi să savurezi experiențele pozitive din viața ta este unul din cele mai importante ingrediente pentru a fi fericit. Oamenii ajung cu adevărat să înțeleagă ce înseamnă să te bucuri de viață abia după ce au trecut printr-o experiență dureroasă. Abia după ce soarta te-a pus la încercare ajungi cu adevărat să te bucuri de toate lucrurile bune din viața ta și să trăiești fiecare clipă ca și cum ar fi prima și ultima.
Cred că cea mai mare sursă a nefericirii este aceea că oamenii nu fac în viață ceea ce le place. De mici ne lăsăm influențați de părinți, de frați, de colegi, vis-a-vis de alegerile din viața noastră, când de fapt suntem singurii care ar trebui să știm cel mai bine ce ne place cu adevărat. Societatea, familia, prietenii sau media ne bagă în cap idei fixe despre cum ar trebui sa arate viața noastră. Urmărim tiparele altora fără să avem habar cum ar trebui să arate drumul nostru. Urmărim conștiincios pașii dictați de unii și de alții pentru că nu avem curaj să-i urmărim pe ai noștri. Ne luăm casă, mașină, un job bine plătit, ne căsătorim, facem copii și așteptăm ca fiecare upgrade de mai sus să ne facă fericiți. Și așteptăm…. și așteptăm.
Oare câți avem curajul să ne privim în suflet și să ne întrebăm cu sinceritate de copil: Ce ne face cu adevărat fericiți?
