Mă rătăcesc în cuvinte… Încerc să aștern pe o filă a sufletului toate momentele noastre și mă pierd într-un labirint de cuvinte, de emoții, de sentimente… un peisaj al sufletului meu. Zilnic mă hrănesc cu clipele petrecute cu tine. De când ne-am întâlnit pentru totdeauna am părăsit tristețea pe veci. Cu ochii închiși simt în mine strigătul vieții iar bogăția sentimentelor tale îmi picură în urechi șiraguri de cuvinte.Răsfoiesc paginile gândurilor ce le-am scris în sufletul meu de când esti al meu si-mi decorezi inima cu speranțele celui mai frumos viitor petrecut împreună. Dau pagină peste pagină și văd frânturi ale vieții, momentele noastre petrecute în doi și aud în negura nopții acorduri de vioară. Amintirea clipelor petrecute cu tine mă ridică și-n melodia nopții aud vocea ta. Mi-ai invadat fiecare bucată de suflet și ai aruncat peste inima mea o mantie de vise împlinite. Departe de tine mă simt amorțită iar aripile melancoliei mă strâng mult prea tare și lacrimi de dor îmi curg… Mă privesc în oglindă și te văd pe tine mângâindu-mi obrajii fierbinți de dor iar clipele petrecute departe de tine sunt cele mai lungi. În momentele de liniște asurzitoare îți aud pașii în negura nopții și mi-e dor să te știu. Mă ghidez după simțuri – vârfurile degetelor netezesc bătăturile făcute de viață ca inima să nu mai simtă asprimea durerilor deja adunate iar tu să-mi găsești inima senină, curată. Am învățat că dacă nu aș fi deschis singură ușa spre fericire, nu te-aș fi întâlnit niciodată.
Imagini rătăcite îmi zboară prin fața ochilor, frânturi de momente petrecute împreună, clipe magice, iar printre gânduri, printre rânduri, mi-e dor de tine. O ploaie de amintiri se revarsă peste sufletul meu și mi-e dor de blândețea ta, de privirea senină, de pasiunea din nopțile fierbinți și de tot ce-am trăit împreună.
Cu gândul plin de iubire îmi fac bagajul și fug cu trenul gândurilor spre tine. Și așa, în miez de noapte mi se face dor de tot ce ești tu.
Categorii:
Uncategorized
Tu traiesti intern… Te exprimi frumos, adecvat, veridic… Pronunti cuvinte mari si nu ti-e teama ca le arunci in vid… Probabil ca asa si simti, sa oferi ceea ce nu poti pastra si sa primesti ceea ce consideri normal sa accepti… Satietate, nicidecum saturatie… Launtric, mereu laconic, niciodata lapidar… Vrei si stii ca vrei tot mai mult, intotdeauna esti fascinata cand primesti… E ca si cum ti-ai picta abstract emotiile asteptand sa apara cineva intr-un tarziu sa te descifreze… Cum spuneam, frumos, adecvat, veridic. Continua asa…
Dante,multumesc pentru cuvintele frumoase,pentru incurajari :)!Asa este :)! Eu scriu cum simt si nu-mi este teama sa-mi exprim iubirea,emotiile ,tot ce simt …Dragostea e frumoasa atunci cand stii sa o impartasesti celui iubit..cand spui mi-e dor in clipele in care iti e departe jumatatea :)!
Emily, sa nu-ti fie frica de cuvinte atunci cand ele spun adevarul din sufletul tau. Candva credeam ca este o slabiciune prea mare sa spui sentimentelor pe nume si lumea va rade de mine.
Azi pot spune raspicat: nu conteaza multimea ci persoana, nu conteaza vacarmul ci frumusetea din gandurile rostite raspicat.
Ma bucur mult pentru fericirea ta si-ti doresc, in continuare, sa ai curajul cuvintelor spuse si scrise. Ele nu fac altceva decat sa certifice sentimente. Si orice ar fi, mereu cautam certitudini 🙂
Moi,cand iubesc nu stiu sa fiu altfel decat sincera si nu pot sa nu-mi exprim sentimentele ,nu stiu sa fiu altfel. Il iubesc cu fiecare bucata de suflet si simt cat de mult ma iubeste si el.Iubirea nu poate fi altfel decat frumoasa si merita traita cu fiecare bataie de inima,cu fiecare mangaiere,cu fiecare cuvand cu tot ce suntem noi.
Nimic nu e mai frumos ca iubirea impartasita. Si peste 3 luni, si peste 3 ani, si peste 20, iti doresc sa simti la fel de frumos ca acum. 🙂
Silvia asa este,iubirea impartasita este cel mai de pret lucru din lume. Iti doresc cu fiecare bucata de suflet sa ai parte de es si sa stii sa te bucurii langa dragostea ta o viata de om.