În fuga nebună prin viață nu trebuie să uităm oamenii valoroși pe care i-am întâlnit, care ne-au ajutat prin tot ce ne-au învățat să devenim mari. Privesc cu emoție, cu respect, cu recunoștință spre omul care a format la început de drum artistul de astăzi. Peste gânduri și peste ani mă înclin în fața celui care mi-a rămas în suflet ca maestrul meu în lumea culorilor. Privesc cu admirație spre designerul ce am devenit și nu am cum să nu am sufletul plin de recunoștință în fața celui care mi-a îndrumat la început de drum pașii în univesul fascinant al culorilor, al artei. Anii au trecut, copilul de ieri a crescut dar un lucru a rămas la fel – admirația pentru maestrul meu. Astăzi, de fiecare dată când aud aplauze la finalul fiecărei reușite artistice un nume îmi vine mereu în minte și-n suflet – Ion Pantilie, omul fără de care cu siguranță aș fi fost mult mai puțin. Mă simt norocoasă că am avut șansa ca acest maestru al penelului să facă parte din destinul meu. Există oameni care ne amprentează sufletul cu personalitatea lor, cu talentul, cu tot ce ne învață și pe care îi purtăm mereu pe o bucată de inimă pe drumul prin viață. La ceas de sărbătoare când eu la rându-mi am ajuns să primesc aplauze, cu sufletul plin de emoție și recunoștință Maestre eu în fața dumneavoastră mă înclin!
ce frumos ca va amintiti de cei care v-a ajutat candva!eu multumesc parintilor mei din toata inima,sper sa ma vada si din cealalta lume in care au plecat putin!ei sunt pentru mine maestrii mei!nu imi gasesc cuvintele……multumesc si atat!
port in suflet cu nespusa recunostinta pe toti aceia care m-au ajutat fie si pentr-o clipa in drumul prin viata iar pe maestrii mei din lumea artistica ii stimez profund .Zborul inalt de azi il datorez mamei mele care mi-a dat aripi in copilarie sa pot crede in vise :)!