La început de dimineață proaspătă îmi place gustul amintirilor frumoase, și primesc pe buze săruturi ce-mi pot ține de cald în anotimpurile geroase ale singurătății, dar pe care inima mea îndrăgostită pentru totdeauna știe că n-are să le mai primească. Privesc răsăritul de vară al unei zile de mai și văd cum se oglindesc în bătaia razelor gândurile de dragoste împletite cu îmbrățișări de rouă și se face lumină în suflet, în jur și în noi. Încă mai știu să primesc marea iubire cu brațele verzi, înmiresmate de prospețimea sufletului neotrăvit de răutăți sau trădări, în ciuda tuturor tristeților care și-au făcut la un moment dat drum prin destinul meu.
În sufletul meu de copil, altele sunt valențele bogăției, există altceva mai valoros iar averea, în lumina inimii mele, nu se poate reduce la bani – e mult mai mult și mult mai de preț.
În jocurile cuceririi m-a făcut mai degrabă să tresar cel care în drumul spre casa mi-a rupt în fugă o creangă de liliac decât cel care mi-a trimis prin curier coșuri de trandafiri sofisticați. În fața inimii mele contează mai mult dorința lui de a mă ajuta în diminețile mele grăbite decât rezultatul final al exercițiului de dragoste care, poate, câteodată dă greș iar el cu ochii împăienjeniți de somn și de dragoste se lipește de inimă și mai tare, cu fiecare încercare de a mă ajuta la început de zi, în fuga nebună prin viață. Și așa, gestul lui de iubire rămâne cel mai de preț și se face rost de cel mai frumos răsărit de soare peste sufletele îndrăgostite cu adevărat.
Aș dori să pot aduna în cuvinte recunoștința, pentru ca toți oamenii care stau așezați pe rafturile inimii mele să afle cât de mult îi prețuiesc, cât de mult le mulțumesc și cât de mult îmi amintesc și cum le spun te iubesc printre rânduri, printre gânduri.
Închid ochii și fac o călătorie prin timp, prin viață, prin destinul meu și cu recunoștință în inimă și-n suflet mă înclin în fața adevăraților oameni din viața mea și le doresc, cu fiecare bucată de suflet, doar pagini de viață trăite frumos!